In continuare o poezie pe care tocmai am gasit-o intr-o fisier. N-as sti sa va spun unde am vazut-o pentru prima oara…
Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat –
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:
– Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
– Pentru ca esti bou…
Poezia Boul, de G. Toparceanu
Eu mi’s tare si bengos,
Am facebook si-s aratos!
Toata ziua stau la chat
Pe facebook la agatat!
Daca inca nu ai cont
Inseamna ca esti tont!
Treci pe facebook sa existi
Sa ai succes la gagici !
Share-uieste si da like
Pune poze, comenteaza …
Nu mai zic, nu mai insist: N-ai facebook, tu nu existi!
