Spalatul face parte din viata fiecarui individ, iar in timp ce pentru unii constituie o indeletnicire zilnica, pentru altii reprezinta un mod placut de petrecere a timpului liber. Asa se face ca cei mai multi dintre imparatii Europei se bucurat de cate 7-8 ore zilnice de imbaiere.
Istoria Europei ne arata ca Roma era “campioana” la acest capitol. In Roma antica existand bai publice si fantani in fiecare colt al orasului, imparatul Romei oferind in medie, zilnic, 300 de galoane de apa fiecarui cetatean (majoritatea fiind folosita in scopul imbaierii). Raportata la corespondentul de astazi al Londrei, aceasta cantitate este exorbitanta – Londra de astazi consumand zilnic 51 de galoane de apa pe cap de locuitor (dintre care 17 sunt utilizate in comert si industrie).
Vechile carti ale antichitatii recomandau ca murdaria si mirosurile neplacute ale corpului sa fie indepartate prin stergere cu o panza in imbibata intr-o potiune facuta din petale de trandafiri. Pe atunci se credea ca pielea nu este impermeabila, si ca prin contact cu apa, corpul nostru este expus la atacul microbilor din aer care provoaca ciuma si alte boli. Cu toate acestea, baile publice care acum sunt considerate adevarate focare de infectie erau foarte raspandite.
Tot cartile medievale erau cele care puneau foarte mare accent pe spalarea mainilor, a fetei si a gurii in fiecare dimineata. Dealtfel, obieiul spalarii mainilor era foarte raspandit in acea perioada, aceasta, poate, si pentru ca oamenii foloseau degetele la masa (furculita inca nu aparuse) si astfel, spalatul mainilor innainte de masa devenise vital.
In trecut, societatea era foarte toleranta fata de mirosurile intime, iar curatenie si imbaierea erau in stransa legatura cu infatisarea si nu avea nicio legatura cu igiena personala, sau cu confortul – asa cum se intampla astazi.
